Sunt foarte multe firme şi produse pe piaţă atât sub mărci româneşti, cât şi străine, dar nu întotdeauna alegerea unui ulei esenţial cu adevărat eficient este uşoară.

În primul rând, nu denumirea de “pur” de pe eticheta este ceea ce îl face cu adevărat pur, ci multe alte calităţi pe care acesta trebuie să le aibă.

Cele mai relevante pt mine au fost:

1. Testul hârtiei – cel mai uşor de realizat este testul hârtiei. Practic, pe o coală albă, curată se pune o picătură de ulei esenţial. Acesta NU trebuie să lase nicio urmă după evaporare, în caz contrar, gradul de diluție cu solvenţi chimici este foarte ridicat. Văzut, Probat, Confirmat!

2. Testul sticlei – orice ulei esenţial de calitate trebuie să fie ambalat în recipient de sticlă închisă la culoare pt a-i proteja calităţile. Dar nu e suficient. Eticheta ar trebui să conţină obligatoriu: dată expirării, metodă obţinerii (presare la rece sau distilare), indicaţii de utilizare (plus precauţiile de rigoare), ţară de origine a plantei şi denumirea în latină a acesteia, dovadă că există un certificat care să confirme calităţile terapeutice ale uleiului, lista de ingrediente (dacă vorbim de blenduri).

3. Testul mirosului – simţul olfactiv nu înşeală niciodată, aşadar inspiraţi adânc şi simţiţi aromă uleiului. E foarte important că această să NU se piardă după 6-12 luni de la deschidere, iar diluarea lor în uleiuri vegetale de calitate trebuie să intensifice aromă, nu să o diminueze.

 Fiecare plantă în parte presupune un cost specific, aşadar niciodată nu ar trebui să cumpărăm uleiuri esenţiale care au acelaşi preţ. Este normal şi firesc că cele cu adevărat pure să fie şi mai scumpe.

Un ulei esențial fals înseamnă că a fost făcut impur prin adăugarea unui ingredient sau a unei substanțe străine sau inferioare.

În contextul pregătirii pentru a vinde un produs pe piață, “falsificarea” înseamnă că se deterioreaza u produs în mod intenționat prin înlocuirea unor ingrediente de valoare mai mare cu ingrediente mai puțin valoroase – o practică pe largă utilizată la scra larga și acceptată în industria parfumurilor (cel mai mare utilizator de uleiuri esențiale) pentru a avea același machiaj și aromă chimică de la un lot de parfum la altul, an după an. Deci, sticla de 1,7 oz de Coco Chanel, de exemplu, pe care ați cumpărat-o acum trei ani pentru cu 150 de dolari. va mirosi exact ca noua sticla pe care o inlocuiesti.

Cum puteți detecta falsificarea unui ulei esențial?

Cum pot ști dacă uleiul esențial este veritbil? …cel pe care-l inhalez, aplicându-l pe mine însumi, pe familia mea, pe clienții mei și, în unele cazuri, chiar in ingerarea ca supliment alimentar.

Mai ales atunci când falsificarea poate fi atât de sofisticată și practic imposibil de detectat fără testare și analiză de către experți?

 

Semnele dupa care iti poti da semana daca un ulei esential este veritabil sau falsificat:

1. VÂSCOSITATEA (rezistența materialului la curgere, de exemplu, mierea are o viscozitate mult mai mare decât apa) – vâscozitatea crescută în uleiurile esențiale poate indica oxidarea, adică un ulei “îmbătrânit”. Unele uleiuri sunt în mod natural mai vâscoase – Ulei esențial de lemn de santal, de exemplu, este mai greu il picuri dintr-o sticlă decât uleiul esențial de lamaie care curge foarte liber.

Testul de vâscozitate: Puneți o picătură de ulei esențial pe o bucată de hârtie blotting sau o cârpă albă. Dacă uleiul este proaspăt și mai puțin vâscos, acesta va cădea foarte repede din sticlă și se va răspândi rapid pe hârtie sau pe țesătură. Dacă un ulei a devenit mai vâscos, va pierde mai mult timp din sticlă și nu se va răspândi rapid pe hârtie sau pe țesătură. Imbatranirea împreună cu vâscozitatea crescută pot indica un ulei falsificat pe cale de a deveni rânced. Uleiul esențial pur nu are o perioadă de expirare și nu este supus randamentului.

2. MIROS – Cu cat devii mai familiarizat cu mirosul uleiurilor esențiale autentice, vei reusi mai ușor să le detectezi pe cele care au fost extinse, diluate și modificate și, cu siguranță, cele care au devenit râncede, cel mai adesea datorită adăugării unui ulei vegetal greu sau ulei vegetal nevolatil, cum ar fi uleiul de măsline. Utilizați același test la punctul # 1 de mai sus, pentru a verifica potența și puritatea aromei lăsate în urmă odată ce un ulei s-a evaporat de pe o hârtie sau pe o cârpă de șampon – ar trebui să puteți miroși aroma uleiului esențial timp de 2 până la 4 ore după s-a evaporat și nu mai este vizibil pe hârtia sau pe pânză.

3. COST: Timpul necesar și dificultatea de recoltare a materialului vegetal din care este distilat sau presat un ulei esențial, dacă planta este sezonieră și randamentul său în timpul recoltării, sunt toți factorii în costul acestui ulei esențial.

De câte plante e nevoie pentru a produce unulei esențial?

Uleiul de trandafiri este costisitor deoarece necesită mii de kilograme de petale de trandafir pentru a produce o jumătate de kilogram de ulei.

Uleiul esential de Tamaie (Sacred Frankincense (Boswellia sacra)) este scump datorită accesului său limitat în lume și a procesului greoi prin care rășina este recoltată din copaci înainte de distilare. Când vine vorba de uleiuri esențiale originale, costul este cu siguranță o indicație a purității.

4. TEST SIMPLU PENTRU FALSIFICAREA CU UN ULEI DE BAZA (care indoaie) (de exemplu, un ulei vegetal):

Așezați o picătură de ulei esențial pe o bucată de hârtie sugativa sau pe o cârpă albă. Dacă este prezent un ulei de baza (care “indoaie”), acesta va lăsa o urmă grasă, după ce uleiul esențial s-a evaporat.

Surse:

https://ouncesofprevention.me/2016/06/06/the-adulterating-of-a-genuine-essential-oil/